A devenit scoala in Romania un factor de stres pentru copii?

Bufnita din Tei – extras din articolul publicat in Business Magazin:

 

Chiar daca pare important pentru copil sa incerce cat mai multe experiente – si cat mai diverse, de altfel – exista numeroase studii care amintesc de importanta conceptului de joaca.

Educatia nonformala capata foarte multa importanta intr-un sistem national de invatamant care nu mai tine pasul cu noile generatii, crede si Cecilia Necula, fondator al Centrului Bufnita din Tei.

“Auzim mereu de la parinti sau bunici ca “astia mici ne dau clasa” in cutare sau cutare privinta, in general tot ce are legatura cu tehnologia … e adevarat, ei au abilitati pe care multi dintre adulti nu le au, la fel cum si adultii sau cei in varsta au abilitati pe care noile generatii nu le au. Pentru ca acum nu mai este nevoie de ele … S-au schimbat vremurile, interesele, abilitatile necesare pentru a te integra in societatea in schimbare”, remarcă ea. “Ori sistemul scolar actual nu si-a facut un <update>, ci a rsmas ancorat in alte vremuri. Asta in ciuda multor eforturi, proiecte, organizatii care isi propun sa schimbe ceva in mersul lucrurilor. Problema este ca spatiul creat intre scoala si ritmul cu care asistam la crearea unui nou profil uman e destul de inspaimantator.  Ar fi nevoie de o schimbare dramatica si totala de paradigma. Cine sa o faca ?”

Bufnita din Tei este un Centru de activitati recreative si educatie nonformala, care pune accentul pe invatarea libera, ghidata de interesul ai inclinatiile naturale ale copilului. Printre cursurile oferite se numara actoria, artele vizuale, sahul, informatica, inginerie & robotica, tehnici de creatie si hand-made sau tehnici de anvatare si dezvoltare personala.

“Prin activitatea noastra, noi incercam sa lasam libertate celor mici sa incerce, sa experimenteze, sa testeze, sa descopere lumea si in cele din urma sa se descopere pe ei – iar asta in ritmul lor propriu”, explica Cecilia Necula. “Numai ca, vorbind de ritm propiu si de experimentare, apare o problema de ordin pragmatic. Toate aceste experimentari costa. Parintii trebuie sa suporte lunar un cost mai mare sau mai mic. Ori asta atarna in bugetul familiei. Iar de aici, corelat cu istoricul familial, nivelul de educatie, preconcetii, apare riscul ca parintii sa puna presiune pe copii in directii care poate nu corespund profilului lor. In unele cazuri acestia nu mai reusesc sa experimenteze diverse zone, ci sunt obligati sa parcurga anumite trasee <sigure> doar pentru ca in prezent aceste trasee s-au dovedit a fi rentabile. Din experienta noastra de parinti putem spune ca cei mici sunt suprasolicitati, dar nu in sensul in care se tot vehiculeaza. La varsta lor, copiii suporta si chiar au nevoie de antrenarea creierului in cea mai mare parte a timpului. Nu volumele de sarcini ii suprasolicita neaparat, ci mai degraba continutul acestora. Din nou, necorelat cu interesele si abilitatile lor.

 

Vezi AICI articolul integral publicat in Business Magazin.

 

Orarul complet al ACTIVITATILOR il gasesti AICI.

 

Vino la Bufnita din Tei si … descopera lumea!

 

Mandita GAVRILA

Mandita este mama a trei copii si are o experienta de 10 ani in domeniul protectiei copilului si a familiei. A studiat la Universitatea Bucuresti si si-a perfectionat cursurile universitare cu un Master in Politici Sociale Europene.

De-a lungul timpului, a fost Expert si Consultant in protectia copilului in cadrul unor Programe PHARE, formator principal de formatori in cadrul programului national de formare in drepturile copiilor, Sef Serviciu in cadrul Directiei pentru Protectia Drepturilor Copilului coordonand programe precum “Prevenirea abandonului si a institutionalizarii” si participand la elaborarea strategiei locale in domeniul protectiei copilului si a reintegrarii familiale.

A colaborat la organizarea unui numar de 12 conferinte nationale pe tema “Conventia Natiunilor Unite privind Drepturile Copilului si Conventia Uninunii Europene privind Drepturile Omului”.

In ultima perioada este Consultant Familial in cadrul Cabinetului individual de psihologie Magda Luta.

Invatare VERSUS joaca

In timpul jocului, copiii invata cele mai importante lectii din viata. Dl Gray are un blog foarte interesant dedicat “deficitului de joaca la copii”. Ideile sale sunt majoritar centrate in jurul ideii: copiii sunt construiti, ca efect al seclectiei naturale, sa se auto-educe. Tare asta, domnule Petre! Hai ca m-ai convins sa iti urmaresc blog-ul.
Acest concept al autoeducarii prin joaca este documentat si in regnul animal de catre psihologul german Karl Groos, care ne zice ca “joaca este rezultatul selectiei naturale si este o cale prin care animalele exerseaza abilitatile de care au nevoie pentru a supravietui si a se reproduce”.

Interesante puncte de vedere, desi pot interveni aici si contra-argumente, legate de faptul ca modul de viata al animalelor nu s-a schimbat chiar atat de mult si deci nici modul lor de invatare; societatea umana, in schimb, se schimba mult si repede; abilitatile de care avea nevoie un om acum 100-200 de ani sunt acum, unele, inutile … noul mod de viata aduce dupa sine nevoia de noi abilitati; nu stiu unde si cum mai lucreaza joaca in acest context. Clar e nevoie de joaca, dar cred ca s-a cam schimbat paradigma jocului. Oricum, aceasta este o discutie ce trebuie aprofundata si argumentata de profesionisti :).

NB. Da stiu, spatiul modern abunda de discutii pe tema educatiei alternative … de ce tot ne intereseaza subiectul si nu obosim sa discutam de asta ? Probabil pentru ca majoritatea acestor idei au ramas inca pur teoretice si nu le vedem implementate intr-un sistem. Dar oare sistematizarea nu este dusmanul ideii de joaca libera ? Ce ? hai ca nu o mai scot la capat cu mine…

Totusi, daca nu v-ati plictisit de dl Gray, o sa revin – dupa o scurta pauza – cu o extremisim de scurta istorie a educatiei. Tot dl Gray s-a obosit, saracul, sa scoata la lumina o asemenea lucrare anevoioasa. O sa incerc sa sumarizez la maxim, doar cat sa ne suscite interesul de a citi intreaga carte…