Christine ILEA-GOLEA

Dr. Christine ILEA-GOLEA Este profesor de limba germana inca de la absolvirea Facultatii de Limbi si Literaturi Straine in anul 1994 si formator al Institutului Goethe din Bucuresti. Christine este membru in consiliul director al Asociatiei Profesorilor de Limba Germana din Romania (DVR) si redactor sef al revistei in limba germana Deutsch Aktuell, fiind ea insasi autoarea a numeroase studii si articole dedicate didacticii-metodicii limbii germane, invatarii digitale si educatiei timpurii axate pe trei coordonate: limbi straine, educatie estetica si educatie muzicala.

Metoda de predare a limbii germane utilizata in cadrul Centrului nostru se bazeaza atat pe o didactica propie, dezvoltata si certificata in ultimii zece ani, cat si pe cele mai noi descoperiri ale neurodidacticii. Desi este adepta unei discipline stricte si nu face rabat de la imperativul unei interactiuni bazate pe respect reciproc, orele de limba germana sunt percepute de copii ca fiind o activitate recreativa, stimulatoare si motivanta. Jocurile didactice, cantecele si activitatile de invatare digitala alterneaza cu momente de invatare traditionala, testari si momente de reflectie asupra materiei insusite. Parintii sunt informati regulat asupra metodelor de lucru si a progreselor individuale ale copiilor, fie prin intermediul mailurilor de informare, fie in cadrul unor scurte sedinte cu parintii, fie in cadrul consultatiilor individuale programate la cerere.

Cristina Ilea-Golea lucreaza ca voluntar in centrul Bufnita din Tei, deoarece iubeste copiii si este adepta educatiei nonformale si extracurriculare. Este ferm convinsa de faptul ca fiecare copil poate sa invete orice. Importante sunt tactul pedagogic al profesorului, metoda si materialele didactice utilizate, dar si dorinta si perseverenta copilului, intelegerea si rabdarea parintilor si mediul in care evolueaza.

A devenit scoala in Romania un factor de stres pentru copii?

Bufnita din Tei – extras din articolul publicat in Business Magazin:

 

Chiar daca pare important pentru copil sa incerce cat mai multe experiente – si cat mai diverse, de altfel – exista numeroase studii care amintesc de importanta conceptului de joaca.

Educatia nonformala capata foarte multa importanta intr-un sistem national de invatamant care nu mai tine pasul cu noile generatii, crede si Cecilia Necula, fondator al Centrului Bufnita din Tei.

“Auzim mereu de la parinti sau bunici ca “astia mici ne dau clasa” in cutare sau cutare privinta, in general tot ce are legatura cu tehnologia … e adevarat, ei au abilitati pe care multi dintre adulti nu le au, la fel cum si adultii sau cei in varsta au abilitati pe care noile generatii nu le au. Pentru ca acum nu mai este nevoie de ele … S-au schimbat vremurile, interesele, abilitatile necesare pentru a te integra in societatea in schimbare”, remarcă ea. “Ori sistemul scolar actual nu si-a facut un <update>, ci a rsmas ancorat in alte vremuri. Asta in ciuda multor eforturi, proiecte, organizatii care isi propun sa schimbe ceva in mersul lucrurilor. Problema este ca spatiul creat intre scoala si ritmul cu care asistam la crearea unui nou profil uman e destul de inspaimantator.  Ar fi nevoie de o schimbare dramatica si totala de paradigma. Cine sa o faca ?”

Bufnita din Tei este un Centru de activitati recreative si educatie nonformala, care pune accentul pe invatarea libera, ghidata de interesul ai inclinatiile naturale ale copilului. Printre cursurile oferite se numara actoria, artele vizuale, sahul, informatica, inginerie & robotica, tehnici de creatie si hand-made sau tehnici de anvatare si dezvoltare personala.

“Prin activitatea noastra, noi incercam sa lasam libertate celor mici sa incerce, sa experimenteze, sa testeze, sa descopere lumea si in cele din urma sa se descopere pe ei – iar asta in ritmul lor propriu”, explica Cecilia Necula. “Numai ca, vorbind de ritm propiu si de experimentare, apare o problema de ordin pragmatic. Toate aceste experimentari costa. Parintii trebuie sa suporte lunar un cost mai mare sau mai mic. Ori asta atarna in bugetul familiei. Iar de aici, corelat cu istoricul familial, nivelul de educatie, preconcetii, apare riscul ca parintii sa puna presiune pe copii in directii care poate nu corespund profilului lor. In unele cazuri acestia nu mai reusesc sa experimenteze diverse zone, ci sunt obligati sa parcurga anumite trasee <sigure> doar pentru ca in prezent aceste trasee s-au dovedit a fi rentabile. Din experienta noastra de parinti putem spune ca cei mici sunt suprasolicitati, dar nu in sensul in care se tot vehiculeaza. La varsta lor, copiii suporta si chiar au nevoie de antrenarea creierului in cea mai mare parte a timpului. Nu volumele de sarcini ii suprasolicita neaparat, ci mai degraba continutul acestora. Din nou, necorelat cu interesele si abilitatile lor.

 

Vezi AICI articolul integral publicat in Business Magazin.

 

Orarul complet al ACTIVITATILOR il gasesti AICI.

 

Vino la Bufnita din Tei si … descopera lumea!